O viata implinita e o viata care merita traita -

Ne place sa credem ca viata are un sens. Viata, moartea, viata dupa moarte. Indiferent in ce credem, in rai, iad, purgatoriu, reincarnare, in nimic. Fiecare dintre noi are o parere despre ce urmeaza dupa aceasta viata, chiar daca e un mare nimic. Dar nimeni nu poate stii cu certitudine.

Plecand de la ideea ca oricare dintre variantele prezentate de religii, de spiritualitate, de filosofie ar putea fi plauzibila, de ce sa nu credem ca e la fel de plauzibil ca viata sa se repete la nesfarsit intr-o bucla eterna? Si nu m-as opri aici la filosofia lui Nietzsche, ci m-as duce mai departe. La varianta in care ai puterea de a schimba fiecare viata retraita. Asta ca sa fim optimisti pana la capat.

Si daca viata s-ar repeta la nesfarsit, intr-o bucla eterna?

Oare cati dintre noi si-ar dori asta? Cati ar putea zice „viata mea e minunata, fiecare moment din ea merita trait la nesfarsit!”?

Ne place sa credem ca o viata grea, plina de durere si suferinta, va fi rasplatita cu o vesnicie de bucurie si lumina. Sau ca avem sansa sa evoluam ca spirite pana vom atinge tot o forma de fericire vesnica. Sau ca oricum nimic nu conteaza pentru ca dupa viata urmeaza un mare nimic, un gol absolut de care nici macar constient nu mai esti. De ce ar fi greu de acceptat ca viata s-ar putea repeta la nesfarsit?

In primul rand, pentru ca o asemenea idee te-ar face responsabil de viata ta. Si responsabilitatea e grea. Trebuie asumata. Implica schimbari. Si asta e greu. Te scoate din bula. Super greu. Te obliga sa te confrunti cu tine insuti. Asta chiar ca e foarte neplacut. O solutie mai simpla ar fi cea oferita de religie in general, oricare ar fi acea religie. Poti face orice, poti trai oricum, daca te caiesti, chiar si in ultimul moment, vei fi iertat si salvat. Daca respecti niste norme, niste reguli de baza, daca traiesti in acord cu ce ti se cere de catre societate sau divinitate, in final ar trebui sa fie ok si sa primesti recompensa promisa.

In al doilea rand, o asemenea idee te-ar aduce in permanenta inapoi in prezent. Te-ar forta sa te gandesti daca momentul pe care il traiesti in clipa prezenta merita retrait la nesfarsit. Si e greu de raspuns la aceasta intrebare. Ca sa poti raspunde, trebuie sa lasi la o parte trecutul si viitorul si sa existi in prezent. Trebuie sa fii constient de tine insuti, de cei din jurul tau, de situatie in sine. Si asta cu o sinceritate brutala.

In al treilea rand, o asemenea idee te-ar obliga sa iei o decizie. Cum ai putea lua o decizie care sa impacteze viata ta pentru eternitate? Deja e chiar exagerat. Ca sa poti face asta, ar trebui sa stii exact cine esti, in ce crezi, ce e important pentru tine. Ar trebui sa fii in permanenta conectat cu emotiile si cu gandurile tale si toate astea sa fie acordate cu actiunile tale. O asemenea constientizare de sine e munca grea.

Dar cum o asemenea idee ti-ar putea face viata mai frumoasa?

Pana la urma nu conteaza daca e reala sau nu. Daca ideea ca o viata traita la nesfarsit ar fi plauzibila sau nu. Important este ce beneficii ar aduce o asemenea posibilitate.

Clar, te forteaza sa preiei controlul asupra propriei tale vieti. Sa fii singurul responsabil de a-ti face viata mai frumoasa. Si cum oamenii in general reactioneaza bine la frica, ar trebui sa ne fie frica tuturor sa ne complacem intr-o viata care nu ne multumeste, care nu ne face fericiti.

Sa traiesti in permanenta ancorat in trecut, sa gasesti scuze, vinovati, sa dai vina pe ghinion, pe destin, pe divinitate, pe cultura, pe societate, te opreste din a fi responsabil. Pe de alta parte, sa traiesti cu gandul la viitor te face sa nu te prea bucuri de prezent. Inseamna sa traiesti in vise, in sperante, in dorinte, in asteptari, in presupuneri. Si, de regula, nimic nu se va termina asa cum iti doresti tu. In final, vei fi inevitabil dezamagit.

Hai sa zicem ca pana acum, totul e bine. Ai luat decizia ca esti singurul responsabil de viata ta. Ai luat decizia ca vrei sa traiesti in prezent, in aici si acum, sa traiesti o viata reala.

Acum e momentul sa decizi daca ramai sau pleci

Ce urmeaza e cel mai greu – sa iei decizia daca ramai sau pleci. Poti ramane sau poti pleca dintr-o relatie, o situatie, un loc de munca, un grup, o comunitate, o idee, o judecata, o credinta. Dar ca sa poti lua decizia asta, trebuie sa te cunosti foarte bine. Sa nu te mai ascunzi in spatele scuzelor si explicatiilor, sa nu te lasi condus de societate, de cei din jur, sa iti cunosti bine valorile, sa stii in fiecare secunda ce e mai important pentru tine. Sa fii atent la corpul tau, la emotiile tale, la gandurile tale, la valorile tale. Sa te monitorizezi pe tine insuti in permanenta. La inceput poate fi dificil, dar exercitiul e mama invataturii. Dupa ce devine un obicei, luarea oricarei decizii va fi extrem de usoara.

Pentru ca atunci cand actiunile tale sunt in acord cu emotiile si cu gandurile, doar atunci vei trai o viata implinita. O viata asumata. O viata care iti apartine in totalitate. Doar atunci vei prelua controlul asupra propriei vieti. Si cam asta ar fi pe scurt definitia unei vieti implinite. Asa ca, ai grija de viata ta.